CUM MI-AM CONSTRUIT ȘI AMENAJAT SPAȚIUL ÎN CARE LUCREZ

Garajul a devenit studio de lucru

Atunci când am hotărât să muncesc pe cont propriu, mi-am dat seama că am nevoie de un spațiu dedicat acestei activități. Ca un birou, dacă vreți, dar care să mă reprezinte, să fie la îndemână și în care să merg cu plăcere. Mi-am dat seama că garajul din spatele curții era nefolosit ca atare de ani de zile și că devenise un spațiu unde îngrămădeam lucruri inutile. O să spui “bine, dar ai mai avut un garaj, pe care l-ai transformat în bucătărie; erau două?“. Ei bine, da, erau două. După ce primul a fost ocupat cu bucătăria (citește despre asta aici: http://www.mkdesign.ro/design-interior/mi-am-amenajat-bucataria-in-fostul-garaj/), a fost nevoie de un al doilea, care nu a avut o viață prea lungă, deoarece ne-am dat seama că mașinile stăteau la fel de bine și afară. Așa că spațiul cel minunat în care aveau loc trei mașini a fost reconvertit în studioul unde lucrez.

 

 

Câteva detalii despre construcția în sine

Garajul se voise o construcție funcțională și solidă și, din motive financiare, cât de simplă cu putință. Astfel, structura a fost realizată din elemente metalice, stâlpi și ferme, concepute și realizate chiar de noi, la fața locului. O placă de beton groasă de 20 cm avea să formeze o bază solidă atât pentru construcție, cât și pentru mașini.
Pe acea structură metalică a fost montată șarpanta din lemn care avea să fie învelită în tablă zincată.

 

Ca o măsură contra apei și umezelii, în partea de jos am montat elemente din beton prefabricate (care de obicei se folosesc la garduri)
și care erau în ton cu aspectul industrial pe care îl intenționam. Deasupra lor am continuat pereții cu tablă profilată din zinc.

Înspre curte, am montat o fereastră din metal și sticlă, iar tot peretele dinspre curte avea să fie format din trei uși cu structură din țeavă metalică
și completate cu macrolon mat, glisante, care deschideau, pe rând, accesul celor trei mașini ce aveau să fie adăpostite acolo.

 

Muncă grea, în mare parte făcută de echipa nea Grama, nea Nelu și tata – oamenii care m-au ajutat și susținut întotdeauna.

În final, nu arăta rău deloc și a funcționat foarte bine ani la rând, până când a devenit doar o magazine. Trebuia făcut ceva, evident!

 

Cenușăreasa e pe cale să devină prințesă!

Și nu cu ajutorul zânei și a nucilor fermecate, ci datorită unei idei care a încolțit și a crescut cu mare viteză.
Aveam nevoie de un spațiu de lucru? Aveam
Aveam în curte un loc foarte potrivit? Aveam.
Aveam imaginația necesară? Aveam.
Deci, la lucru!

 

Atu-urile spațiului

Fostul garaj avea dimensiuni generoase, dat fiind că putea adăposti trei mașini: 4,50 x 7,50 m. Apoi, deschidere spre grădină, orientată sud-est, ceea ce dădea o lumină minunată atât vara, cât și iarna. Înălțimea era suficientă și, mai ales, nu trebuia plătită nicio chirie, pentru că era chiar la mine în curte!

Ce trebuia să cuprindă atelierul?

Aveam nevoie să desfășor acolo mai multe tipuri de activități, astfel că, dacă tot se putea, am făcut o împărțire clară: o treime din spațiu avea să devină o zonă de lucru gen birou (zona B), unde să existe și bibliotecă, iar celelalte două treimi să fie dedicate activităților de proiectare, design, discuții cu clienții, dar și pictură (zona A). În plus, trebuia și un hol și suficient spațiu de depozitare pentru o mulțime de lucruri. În acest scop, am gândit de la început un dulap care să ocupe întreg peretele din spate, adânc de 70 cm, ca să fie îndeajuns de încăpător. În colțul camerei mari voiam o sobă, având nostalgia focului cu lemne, așa că acolo am păstrat loc pentru ea.

Povești despre șantier

Pentru că nu mă dau în lături de la munca fizică, iar plăcerea de a face cu mâinile mele lucruri este prea mare, am hotărât să fac chiar eu peretele care separa zona de hol de cele de lucru, mai ales că acolo urmau să fie înglobate niște elemente cu încărcătură sentimentală (vechile ferestre din lemn ale casei) și deasupra urma să existe un mic pod, necesar depozitării, lucru pe care l-am considerat prea delicat pentru muncitorii pe care nu îi cunoșteam încă.

Apoi, pe latura scurtă dinspre curte voiam un bovindou pentru flori, care să aibă dedesubt un spațiu cu acces din exterior, pentru lemne.
L-am făcut și pe acela, ajutat de tatăl meu. Tot din rațiuni sentimentale, ușile acelui dulap au fost făcute din vechile uși ale casei.

În paralel, am făcut o operațiune importantă – montarea unei hidroizolații la baza pereților, de jur împrejur.

 

 

Astfel, fostul garaj era pregătit pentru a cuprinde următoarele spații:

Apoi, a urmat dublarea și izolarea termică a pereților care, vă reamintesc, erau formați doar din tablă. Pentru asta am apelat la  o echipă de profesioniști – cred că singurii cu care am lucrat și care au făcut treaba repede și excelent. Tot ei au montat li  gips-cartonul, au gletuit și au zugrăvit cu vopsea lavabilă albă.

 

Restul construcției și amenajării au fost făcute chiar de mine

Partea dinspre curte a atelierului trebuia să fie foarte frumoasă, în ton cu celelalte intervenții pe care le făcusem în restul grădinii, unde folosisem din plin cărămida. Astfel am hotărât că eu trebuie să fac treaba asta, așa că m-am apucat de zidit din cărămidă bucata de perete care urma să sprijine ferestrele mari dinspre grădină. În acest perete am înglobat și o serie de elemente din ceramică arsă, pe care le adunasem din vacanțe, unele cărate din Italia, altele din Anglia. Iată că acum și-au găsit locul potrivit.

 

 

În continuare am folosit lemn, și anume plăci din pin (se găsesc la magazinele de bricolaj), pe care le-am montat pe un schelet tot din lemn, bine prins de zidul de cărămidă de jos și de structura metalică de sus. Am format astfel niște stâlpi între care au fost montate ferestrele și ușile. Am îmbrăcat în dușumea (!!!) de brad și peretele exterior, cel din curte. Tot ce a fost finisat cu lemn va fi vopsit în două nuanțe de grej, după cum se vede în fotografiile în care construcția este gata.
Tâmplăria termopan are ca finisaj stejarul auriu.

 

Amenajarea interiorului

Am început cu scheletul dulapului care avea să ocupe întreg peretele din spate al atelierului. El a fost modulat în funcție de dimensiunile plăcilor de pin (se găsesc la raioanele de lemn ale magazinelor de bricolaj), pentru că din aceste plăci am făcut ușile. În frontul lui am înglobat un șifonier vechi, finisat cu lemn de cireș, care va avea rolul de a sparge monotonia (se observă în foto).
În paralel, am construit și biblioteca adosată peretelui dintre hol și biroul cel mic, ale cărei uși au fost făcute din două dintre ferestrele vechi ale casei, curățate de vopsea și lăsate așa, patinate cum erau.

În plus, în același spațiu am mai adăugat un spațiu pentru cărți.
Și, în același timp, se construia soba. Dacă aș fi știut că găsesc cahle albe, nu aș fi ascuns-o așa dar, cum locul ei fusese deja stabilit…

 

În sfârșit, a apărut și tâmplăria. Am dorit o suprafață vitrată mare, pentru că toată latura cea mare a atelierului dă spre grădină,
așa că era păcat să nu văd natura în orice anotimp.

 

Lucrul la partea din lemn, și la exterior, dar și la interior, a durat câteva luni, pentru că am făcut totul cu mâna mea, cu mare grijă și răbdare pentru a rezulta ceea ce îmi pusesem în gând.
Stilul se voia unul care să te trimită cu gândul la classic, dar cu accente contemporane și, pe alocuri, industrial (datorate fermelor metalice încă vizibile în interior).

Așadar, am aplicat pe ușile dulapurilor baghete din lemn profilate, care să formeze casete decorative, iar pilaștrilor care încadrau tâmplăria le-am făcut capiteluri și baze – alcătuite din șipci profilate decorative montate ingenios pentru a avea aspectul final pe care îl doream. Totul a fost colorat în nuanțe de eggshell, crem sau gri foarte deschis; am folosit culori pe bază de apă, de la Sikkens – parteneri cu care lucrez de ani de zile
Orice spațiu se putea utiliza pentru depozitare, a fost folosit ca atare. Astfel, sub ferestre am montat o scândură foarte veche și groasă, care acum formează o banchetă cu toată partea vertical mobilă, și sub care pot intra o sumedenie de lucruri lungi (de exemplu, fundalurile foto).
Deasupra holului, este un mic pod, în care țin resturile din lemn nefolosite încă. Accesul se face prin două părți – două uși dinspre biroul mic și una dinspre cel mare, ultima fiind prinsă acolo doar cu magneți.
Pentru iluminat am folosit becuri mari, mate, care nu au nevoie de niciun fel de abajur. Ele contribuie la trimiterea stilistică spre stilul industrial.
Pentru pardoseală am ales parchet laminat.

 

 TE LAS SĂ ADMIRI CEEA CE A REZULTAT:

un spațiu în care muncesc zi de zi, în care gândesc proiectele de design, în care pictez, în care creez.
(fotografiile cu spațiul final sunt dublate de variantele de șantier)

Aceasta este zona de hol, prin care se face accesul în cele două spații de lucru.

 

Acesta este zona de lucru cea mare, în care îmi petrec aproape tot timpul. Lumina este excelentă, din belșug, iar posibilitățile de mobilare sunt multe.
La nevoie, mai multe mese pliante oferă locuri pentru lecțiile de pictură pentru copii pe care le țin tot aici.
Tot aici am filmat și multe dintre episoadele vlogului meu.

 

 

Din zona mare se vede zona cea mică, deocamdată separată doar de o draperie. Acolo este un birou mai mic și biblioteca.
În dreapta se observă ferestrele cele vechi devenite uși pentru bibliotecă.

 

 

În biroul cel mic există două biblioteci și spații de depozitare. Când nu doresc să se vadă, o maschez cu o draperie ocru.
Una dintre ușile dulapului este și ea o fereastră veche, doar că, în loc de geam, am montat în cadru un colaj format din furnir de mai multe esențe și bucăți
dintr-o chitară veche. Lustra este făcută de către bunicul meu, la indicațiile mele (pe când aveam vreo 10 ani) și este formată din cozi
de mandoline și viori asamblate pe o prismă din lemn (el știa să construiască instrumente muzicale).

 

În marele dulapu ce ocupă tot peretele din spate al atelierului am încastrat acel șifonier din cireș, unde depozitez pânzele pentru picturi și lucrările care sunt gata),
dar am și creat un alt spațiu de lucru, mascat de uși, unde există posibilitatea de a lucra mai retras (de exemplu, acolo compun muzică;
clapa iese dintr-o nișă special construită, se conectează la computer, căștile sunt la îndemână și… gata, inspirație să fie!).

Tot acolo poate încăpea și masa la care lucrez de obicei,
pentru a face loc altor piese de mobilier,
în funcție de nevoia de moment.

 

 

 

Cum vă spuneam, studioul meu de creație (căruia îi spun în continuare “garajul” este locul unde profesiunea și pasiunile mele au loc. Ele mă definesc, ele mă fac fericit. Este locul unde pot crea în liniște, iar drumul până la biroul meu se face prin grădina mea. Ce poate fi mai frumos? În fiecare moment al zilei sau anotimp este altfel, dar ceea ce caracterizează acest spațiu este energia bună pe care mi-o dă, și asta mi se pare cel mai important!

Mulțumesc Tata, nea Grama, nea Nelu și Florin pentru susținerea voastră!

(într-un articol vitor vă voi arăta cum am amenajat grădina și spațiul din fața studioului, folosind iarăși cărămida)

Îți voi prezenta acest spațiu și într-unul dintre episoadele viitoare ale VLOGului meu.

Subscribe aici:
https://www.youtube.com/channel/UC2pknywvONrmxDSwnIyCegw/featured?disable_polymer=1